De ce ajung companiile la FALIMENT?

De ce ajung companiile la FALIMENT?

Poate că ar fi bine să plecăm de la ce înseamnă faliment! Unii dintre noi l-am experimentat, alții poate nici nu vor să audă de așa ceva. E clar că nu sună confortabil să știm că falimentul este o stare de insolvabilitate pe care o avem la un moment dat și din care nu mai găsim cale de iesire.

Statistic, în ultimii 10 ani, 90% din companiile insolvente au înregistrat un ciclu nesustenabil de conversie a banilor. În esență, acest ciclu reprezintă diferența dintre durata de rotație a stocurilor și creanțelor, pe de o parte, și durata de plată a furnizorilor, de de altă parte.

Firmele insolvente au căzut în una din urmatoarele două capcane:

  • Au înregistrat un ciclu de conversie pozitiv - durata de plată a furnizorilor este mai rapidă decât durata de rotație a creanțelor și a stocurilor - dar nu au înregistrat un profit suficient pentru această practică;
  • Au înregistrat un ciclu de conversie negativ - durata de plată a furnizorilor este mai extinsă decât durata de rotație a creanțelor și a stocurilor - obținând resurse financiare pe termen scurt, dar care au fost orientate către direcții nesustenabile pe termen lung.

În consecință, înțelegerea ciclului de conversie a banilor – circuitul operațional – este vitală pentru evaluarea nevoii de finanțare a unei companii!

Motivul pentru care facem o afacere este generarea unei cantități mai mari de numerar la sfârșitul ciclului de conversie decât a fost la începutul acestuia, prin valoarea adăugată și oferind un produs sau serviciu care are cerere pe piață.

Însă, analizând situațiile financiare ale companiilor care au intrat în insolvență în ultimii zece ani, am observat că 90% dintre acestea nu au știut cum să-și gestioneze echilibrul între durata plății către furnizori, pe de o parte, și intervalul de timp pentru rotația stocurilor și încasarea creanțelor, pe de altă parte.

Dacă ești ANTREPRENOR, trebuie SĂ ȘTII că CICLUL DE CONVERSIE A BANILOR TREBUIE SĂ TINDĂ CĂTRE ECHILIBRU. Astfel, atunci când acesta este sincronizat perfect, termenul mediu de plată a furnizorilor trebuie să fie egal cu durata cumulată de rotație a stocurilor și de colectare a creanțelor. Această sincronizare este echivalentă cu autonomia companiei din perspectiva capitalului de lucru.

În cazul în care ciclul operațional se află în dezechilibru și înregistrează o valoare pozitivă (durata cumulată de rotație a stocurilor și creanțelor depășește termenul mediu de plată a furnizorilor), compania trebuie să adopte urmatoarele strategii:

  • Să își finanțeze deficitul - nevoia de fond de rulment, de bani lichizi - într-un mod sustenabil, cel mai eficient mod posibil fiind prin reinvestirea profiturilor în companie. În practică, o alternativă și mai des întâlnită este contractarea unui credit bancar pentru finanțarea capitalului de lucru. Această strategie este sustenabilă doar în măsura în care valoarea profitului poate acoperi relaxat cheltuielile cu dobânzile;
  • Să se asigure că nivelul stocului de materie primă/ mărfuri nu este prea mare, dar este optim în desfășurarea fără dificultăți a procesului operațional;
  • Să se asigure că are un sistem eficient de corelare a creanțelor. Astfel, se recomandă verificarea periodică a portofoliului de client printr-o analiză financiară a clienților existenți și a informațiilor publice privind comportamentul de plată al acestora (CIP - Centrala Incidențelor de Plăți, datorii fiscale restante către stat, procese comerciale în instanță, informații negative despre deteriorarea situației financiare a unor companii care fac parte din acelasi grup, etc.). Intensitatea acestor măsuri de evaluare și de monitorizare a riscului clienților ar trebui să fie corelată cu dimensiunea expunerii (valoarea soldului de încasat pe respectivul client) și cu nivelul riscului de credit identificat pe acel client.

În cazul în care ciclul de conversie a banilor se află în dezechilibru și înregistrează o valoare negativă, atunci compania ar trebui:

  • Să utilizeze excedentul respectiv într-un mod cât mai eficient: investiții pe termen lung, care generează profituri suplimentare, care sunt reinvestite în companie;
  • Să comunice cât mai transparent cu furnizorii pentru obținerea unor termene de plată extinse, care să fie agreate de comun acord.

În orice caz, un ciclu echilibrat de conversie a banilor nu este suficient pentru a te feri de probleme de lichiditate. În activitatea zilnică, oricând pot apărea creanțe care se încasează mai târziu decât a fost planificat sau stocuri vândute mai lent, ori la preț inferior. Cauza: volatilitatea prețului, discount-uri oferite de concurență, grad de perisabilitate a produselor, campanii comerciale cu frecvență sezonieră, etc.

În concluzie, orice companie trebuie să dispună de o rezervă de numerar care să fie disponibilă în orice moment în casă și în conturi bancare.

Normele de analiză financiară recomandă ca trezoreria să acopere măcar 10% din soldul dinamic al datoriilor pe termen scurt!

ATENȚIE! Ciclul de conversie a banilor se poate deregla oricând din cauza unor evenimente neprevăzute - vezi pandemia Covid-19 - iar compania trebuie să dispună de lichiditate pentru acoperirea acestor vârfuri de finanțare!

Autor: Alina-Roxana Striinu – antreprenor, analist de business, expert contabil, consultant fiscal, fondator AS Group și co-fondator program rezist sa fiu ANTREPRENOR?!.